en fr
universul juridic magazin
Revista Română de Drept Privat

Consideratii asupra reglementarii reprezentarii succesorale in Noul Cod Civil



Rezumat

Reglementarea reprezentãrii succesorale în codul civil român din 1864 este o preluare ad litteram a textelor napoleoniene din 1804. Istoric privind, ultimele sunt rezultatul preluãrii deformate în ºtiinþa juridicã medievalã a tehnicii succession in locum venitã din dreptul roman. Respectivele deformãri au dus la reguli de funcþionare care, în sec. XX, au fost criticate în privinþa caracterului fictiv ºi al imposibilitãþii reprezentãrii nedemnului ºi renunþãtorului.
Noul Cod civil român promulgat în anul 2009 renunþã la teoria medievalã a ficþiunii ºi, þinând seama ºi de reformele codurilor civile din provincia canadianã Québec (1994) ºi din Franþa (2001 ºi 2006), permite reprezentarea moºtenitorului renunþãtor; proiectul legii de punere în aplicare o extinde ºi pentru nedemn.
Materialul de faþã îºi propune sã precizeze sensul roman al successio in locum ºi ponderea influenþei acesteia asupra perioadelor ulterioare. Este studiatã apoi figura reprezentãrii succesorale în codificãrile epocii moderne (sec. XIX), cu criticile ºi propunerile de reformare ce le-au urmat. Partea a treia a analizei este destinatã explicãrii deciziilor luate de legiuitorul român pentru noul cod civil, în contextul general al dreptului succesoral comparat european.