en fr
universul juridic magazin

Consideratii asupra raportului juridic de munca al functionarilor publici, precum si in legatura cu tipologia raporturilor juridice de munca si cu o viziune monista asupra obiectului dreptului muncii

Rezumat

Autorul, pornind de la o opinie proprie, exprimatã într-un studiu anterior (publicat în anul 2000), în sensul cã raportul de serviciu al funcþionarului public constituie o formã tipicã a unui raport juridic de muncã, raport care, deºi diferit de contractul individual de muncã (arhetip al raportului juridic de muncã), nu este totuºi esenþial diferit de acesta din urmã ºi, ca atare, logic ºi juridic, raportul de serviciu al funcþionarului public este o componentã de bazã a dreptului (legislaþiei) muncii, subliniazã apoi cã, în ultimii ani, se observã, legal, o estompare continuã a diferenþelor dintre raportul juridic de muncã al salariaþilor ºi cel al funcþionarilor publici.
În continuare, autorul prezintã tipologia raporturilor juridice de muncã actuale ºi anume: raportul juridic al salariaþilor (generat prin încheierea contractului individual de muncã, reglementat de Codul muncii); raportul juridic de muncã al funcþionarilor publici civili (generat de Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcþionarilor publici sau de unele statute privitoare la categorii speciale de funcþionari publici ca, de pildã, poliþiºti, diplomaþi ºi consuli, personal vamal º.a.); raportul juridic de muncã al militarilor de carierã (subofiþeri ºi ofiþeri – Legea nr. 80/1995); raportul juridic al persoanelor care deþin funcþii de demnitate publicã; raportul juridic de muncã al magistraþilor (al cãror statut face obiectul Legii nr. 303/2004); raportul juridic de muncã dintre societatea cooperativã ºi membri cooperatori (Legea nr. 1/2005).
Faþã de aceastã tipologie a raporturilor juridice de muncã, autorul considerã fundamental greºitã limitarea obiectului dreptului muncii exclusiv cu privire la raportul juridic de muncã al salariaþilor (reglementat de Codul muncii), ci apreciazã ferm cã toate raporturile juridice de muncã, enumerate mai sus, sunt, în viziunea sa monistã a dreptului muncii, componente ale dreptului muncii român, a cãrei summa divisio este constituitã de dreptul comun al muncii (privitor la raportul juridic de muncã al salariaþilor, fundamentat pe contractul individual de muncã reglementat, în principal, pe dispoziþiile Codului muncii) ºi, pe de altã parte, de dreptul special al muncii (care include raporturile juridice de muncã ale funcþionarilor publici civili ºi militari, ale persoanelor ce deþin funcþii de demnitate publicã, ale magistraþilor ºi ale membrilor cooperatori), drept special al muncii axat pe reglementãri diferite de Codul muncii, dar pentru care Codul muncii constituie totuºi dreptul comun.