Rezumat
În condiţiile în care globalizarea vieţii sociale, economice şi culturale plasează tot mai multe cupluri într-un context internaţional, înţelegerea şi aplicarea corectă a mecanismelor proprii dreptului internaţional privat în materie matrimonială capătă o semnificaţie aparte.
Tendinţele moderne de reglementare au fost receptate şi de legiuitorul român, Noul Cod civil integrând în cadrul Cărţii a VII-a „Dispoziţii de drept internaţional privat” prevederile Legii nr. 105/1992, revizuite însă, pentru a fi puse în acord cu noua concepţie în materia dreptului familiei, precum şi cu instrumentele comunitare şi internaţionale în domeniul dreptului internaţional privat.
Unul din principiile fundamentale consacrate este acela al autonomiei de voinţă a soţilor, în sensul posibilităţii de a alege, în anumite limite, legea aplicabilă regimului matrimonial. Noua reglementare reflectă astfel principiul instituit prin Convenţia de la Haga din 1978 cu privire la legea aplicabilă regimurilor matrimoniale şi reafirmat în Cartea verde a Comisiei Europene publicată în anul 2006.